Din gama ’’De ce sa porti balerini daca nu esti balerina?!’’: Istoria tocurilor

Domnilior cititori nu va grabiti sa dati clic pe butonul ’’x’’, crezand ca ati aterizat din greseala pe pagina vreunei reviste pentru femei ! Stati aici si luati aminte pentru ca exact cu si despre

dumneavoastra incepe discutia! Nu, nu... stati linistiti, nu va voi trage la raspundere pentru ca va place sa ne vedeti pe tocuri, nici pentru ca sunetul lor atunci cand lovesc ritmat podeaua e muzica pentru urechile dvs, nici chiar pentru privirile furise care urca lin de la toc in sus pe picior. Astea sunt de altfel o parte dintre motivele pentru care le purtam (sssst , nu mai spuneti la nimeni, era secret ! ).

Va voi surprinde insa spunandu-va ca fix dvs, barbatii, le-ati inventat si mai ales purtat primii!

"Pantofii cu toc inalt au fost folositi vreme de multe secole în Orientul Mijlociu, insa erau pantofi de calarie", spune Elizabeth Semmelhack, de la Muzeul Bata din Toronto. "Cand soldatii se ridicau in scarile seii, tocurile ii ajutau sa isi mentina pozitia in timp ce trageau cu arcul", scrie jurnalul.ro.

Printre cei mai avizi colectionari şi purtatori de pantofi cu toc se numara si regele Ludovic al XIV. Nu doar pentru ca Regele Soare iubea luxul si moda, dar si pentru ca era destul de scund (avea 1,63 m). In consecinta, pantofii sai aveau tocuri de 10 cm, fiind altfel foarte masculini - pe ei erau pictate scene de lupta, iar tocurile aveau mereu culoarea rosie, culoare simbolizand aristocratia.
In Grecia Antica se purtau un fel de sandale cu talpa inalta, numite kothorni; mai ales actorii aveau astfel de sandale pentru a arata, prin gardul de „înaltare”, rangul in societate al celui portretizat.
Prin secolul XV, pantofii – platforma au aparut în Imperiul otoman, de unde s-au raspandit în Europa, cunoscand un succes deosebit in Venetia si in Spania. „Platformele” ajungeau pana la 50 sau chiar 70 cm inalţime, astfel ca doamnele care le purtau apelau la ajutorul servitorilor pentru a putea merge. Si aceste „platforme” aveau rolul de a arata statutul social al celei care le purta. "Una dintre cele mai bune metode de a-ti etala statutul era sa porti lucruri incomode. In fond, aristocratii nu lucrau pamantul şi nici nu mergeau mult pe jos", spune Semmelhack. De aici provine si apelativul folosit pentru nobilime: ’’les talons rouges’’( tocurile rosii).

Desi pare incredibil, tocurile inalte sau platformele imense aveau la un moment dat scopuri foarte practice. In Roma Antica tocurile erau folosite pentru a diferentia prostituatele (nu erau nicidecum blamate in vreun fel la acea vreme si nu aveau nici un motiv sa caute sa se piarda in multime). In Evul Mediu se purtau sabotii cu talpa inaltă de lemn. De obicei acestia se „atasau” încaltarilor mai fragile sau mai scumpe in vederea protejarii de praful şi noroiul drumurilor desfundate, sau erau folosite de catre macelari pentru a se putea deplasa mai usor printre cadavre de animale si balti de sange.


Chiar daca noi acum alegem de buna-voie din sifonier, dimineata, chinuitoarea pereche de pantofi
asortata cu tinuta, de-a lungul timpului insa nu toata lumea i-a purtat benevol: istoricii afirma ca rolul incaltarilor extrem de inalte pe care le purtau concubinele din China si femeile din haremurile din Imperiul otoman, nu aveau neaparat rol estetic, ci mai degraba de a le impiedica pe acestea sa fuga de la stapanul lor.

Prima femeie care a transformat aceste accesorii intr-o adevarata moda a fost Ecaterina de Medicis (care era mai scunda decât Kylie Minogue). In 1533 ea isi plimba incoace si incolo, de la Florenta la Paris, incaltarile cu tocuri, in vederea casatoriei cu cu Henric de Valois, viitor rege al Franţei sub numele de Henric al II-lea. Si dupa casatorie, acelasi truc a ajutat-o sa dea imaginii proprii o nota de solemnitate si incredere in sine, atat de necesare noului statut social, statura miniona si varsta foarte frageda nefiindu-i deloc aliate in acest sens.
Pentru a înțelege tranzitia tocurilor de la barbati la femei, Elizabeth Semmelhack ne explica in continuare moda secolului XVII, cand femeile isi tundeau parul scurt si adaugau epoleti la costume, fumau pipe si purtau palarii. Erau foarte masculine, drept urmare au inceput sa poarte si tocuri, intr-un elan de a-si masculiniza imbracamintea. In cele din urma, tocul unisex s-a transformat intr-un toc lat pentru barbati si unul subtire pentru femei, iar odata cu aparitia Iluminismului, imbracamintea barbatilor devine mai subtila, mai simpla. In 1740 barbatii încetează sa poarte tocuri, acestea din urma devenind “domeniul” doamnelor, chiar daca sunt considerate ca pretentioase si incomode.

In 1956 Italia trece in fruntea sectorului de incaltaminte, dupa ce scoate pe piata primul toc cui din
istorie: un cui adevarat, din metal acoperit apoi cu plastic, inspirat, ca structura, din fundaţiile zgarie-norilor. Efectele secundare ale acestei inventii frivole trebuie insa experimentate doar pe drumurile şi podelele altora. Nu intamplator nou-nascutele tocuri cui sunt de-a dreptul interzise in avioane şi în cladirile publice, din cauza pagubelor aduse mochetelor şi parchetului.

In apararea noastra, a femeilor si pentru a va calma disperarea care stiu ca va apuca pe dvs, cititorii atunci cand simtiti ca intreaga casa e invadata de numarul mult prea mare de incaltari ale sotiei, voi invoca exemplul Primei Doamne a Filipinelor, Imelda Marcos, posesoare a unei impresionante colectii de pantofi. Legenda spune ca, fortata sa plece in exil impreuna cu sotul sau, a lasat în urmă 3000 de perechi de creatii nespus de rafinate. Imelda Marcos protesteaza insa si se jura ca n-au fost niciodată mai mult de 1600 de perechi de pantofi.
Nu-i asa ca noi, cu cate 3-4 perechi pentru fiecare anotimp, chiar nu avem prea multi ?!

 

Pe noi cele care iubim tocurile si nu ne-am desparti pentru nimic in lume de pantofii preferati, care de obicei au si tocul cel mai inalt si sunt cei mai incomozi, Stephanie Pedersen ne imbarbateaza in incercarile prin care trecem zilnic si  ne aduce un fel de ’’ghid de supravietuire’’ pe tocuri http://www.modista.ro/stilul-meu/frumusete/tocurile-cui-cum-le-supravietuiesti